Lore la Amsterdam

Am promis ca revin cu concluzii despre Amsterdam Dance Event. Am cateva, pana sunt proaspete... Ii rog pe cunoscatori sa ma ierte pt naivitatea ideilor si sa pastreze in minte faptul ca tot ce spun aici e bazat exclusiv pe experienta de aseara, si in special pe ceea ce am putut pricepe din prestatia lui Armin van Buuren (mi s-a spus ca e un nume de referinta, asa ca am motive sa cred ca daca n-am baza cantitativa, macar calitativa ar trebui sa fie...) -------- In primul rand am inteles de ce nu intelegeam nimic pana acum: aceasta muzica electronica nu trebuie privita cu atentia concentrata pe un punct anume. Opera este seara insasi, si in niciun caz o anumita "melodie" - asa ceva nu exista, oricat ar incerca sa le adapteze si sa le publice in videoclipuri ca sa mai scoata un ban cinstit... Adevaratul sens al operei reiese cand te uiti la cele doua ore de prestatie continua, care se leaga pe baza de moods - asta e parerea mea cel putin. Asa cum pentru muzica pe care o cunosteam pana acum unitatea este nota muzicala, pt aceasta muzica electronica unitatea este secventza, care intrupeaza un anumit mood. Iar o secventza poate foarte bine sa aiba lungimea in timp a unei "melodii" obisnuite. Arta consta in a combina secventele incat sa construiesti sentimente in masa de oameni din fata ta, sa-i surprinzi, sa le dai nici mai mult nici mai putin decat ce le trebuie ca sa ramana "in priza", apoi sa-i lovesti cu urmatorul pachet de sentimente. ------- Ceea ce ma duce la cea de-a doua concluzie: ratiunea chiar nu are ce cauta. Nu ai ce asculta si judeca muzical. Muzica nu e scop aici, ci mijloc pentru creearea starilor de spirit. Sigur ca e usor de zis ca ideea se aplica oricarei muzici, dar parerea mea e ca in acest caz e in mod special valabila! ----------- O ultima concluzie mai putin roz - mi s-a parut ca participantul nu are niciun rol activ - este consumator si "materie prima inerta" pt DJ. Face ce i se spune, ce i se arata, ce i se induce prin muzica. Nu are loc nici macar sa danseze creativ. Totul i se serveste pe o tava mare de lumini stroboscopice si inghite. Ceea ce e ok o data, de doua ori, dar, sorry Talmaciule (asta e amicul care a insistat sa mergem), sorry, dar nu as putea face din asta iesirea mea de fiecare weekend. E dragutz, dar satisfactia nu e completa...

Dragii mei, am fost tacuta multa vreme. Dar nu va ingrijorati, e din cauza ca am avut prea multe de facut. O sa trec acum f rapid in revista cateva exemple de iesiri simpatice, ocazionate de deja doua serii de prieteni vizitatori. ------------------- Weekendul trecut: (1) Coffeeshops - "make it look like a joint in case the police comes" - ce faci cand iti place atmosfera si muzica intr-un coffeeshop dar nu ai chef de iarba? Simplu: esti sfatuit frumos de catre barman sa rulezi tutunul ca si cum ar fi un joint - nu de alta dar, daca vine politia, cu tutun gol n-ai voie...iar daca oricum nu-ti place tutunul, poti rula plante neutre si sanatoase pe care ti le ofera gratis la bar de obicei ca "diluant" pt iarba, dar daca preferi, le poti face "virgin joint" - un deliciu pt 'ciudatii' care chiar au chef sa ramana treji din cand in cand - ce tzara! ----- (2) Lesbian club convertit pt o seara in Festivalul Om Bun - barul "Sappho" gazduieste in fiecare marti un maraton de folkisti - ocazie cu care, o singura seara pe saptamana, nu te intreaba nimeni ce orientare sexuala ai!! Ce privilegiu! :-) ----------- Weekendul asta: Unexpected reggae night - ne plimbam un pic dezorientati cautand un loc de dansat. Nimerim noi in Paradiso, un club/sala de concerte intr-o fosta biserica - unde dam peste finalul concertului Alpha Blondy si inceputul petrecerii - am aflat cu ocazia asta ca ceea ce ne face sa stam in Bucuresti la party pana dimineata este faptul ca muzica VARIAZA! Aici, cat de mult ne-ar placea reggae mixat intr-o mie de feluri, tot nu putem rezista mai mult de cateva ore...asa ca seara s-a incheiat cu oarecare satisfactie, desi mai devreme decat eram obisnuiti...-----------Vom vedea cum decurg ostilitatile miercuri seara - vom face primul experiment de cultura locala autentica - i.e. DJs cu muzica electronica, teoretic toata noaptea - Amsterdam Dance Event - van Buuren, Chicane si toata armata de pe posterele pe care de obicei nu arunc nicio privire :-) --- stiu, nu rideti, nici eu nu credeam ca o sa ajung la asa ceva, doar ca e atat de specific pt tzara asta incat am decis ca ar fi pacat sa n-o incerc macar o data. Va tzin la curent!

Am vazut legenda in actiune. Nu am cuvinte prea multe despre muzica. O stim cu totii, la fel cum religiosii stiu pe de rost slujbele, iar preotii le oficiaza. O sala de trei etaje cantand Molly Malone...cu 5 mos-craciuni plangand pe scena...cum sa descrii asa ceva? Alta a fost lectia cea mare: lectia de viatza. Oamenii astia vor trai vesnic, si culmea, nu pentru ca sunt staruri... ca nu sunt! Sunt in schimb oameni si prieteni. Aniversau 25 de ani de la moartea lui Luke Kelly si un an de la moartea lui Ronnie Drew. Si pentru fiecare din ei au scris cate o poezie, si au cantat impreuna cu filmul in care canta cel plecat! Simplu, natural, fara tristete, cu respect si dragoste, ca si cum ar fi fost acolo. Atunci am decis ca voi face orice sa ajung in spatele scenei si sa le pun marea intrebare: cum va simtiti despre moarte, cand stiti ca veti face unii pentru altii ceea ce faceti acum pentru cei doi. Mi-au raspuns: "Ma simt minunat. E parte din viata. Asta am facut totdeauna si asta vom continua sa facem". Fara mari filosofii, fara pompa. Raspunsul pe care l-ar fi dat si taranul roman. Le-am vazut fetzele ridate, l-am vazut pe Barney abia tinandu-se pe picioare, cu bastonul si genunchii tremurand, dar zambind si radiind bucurie de viata. Vor muri pe rand, si se vor sarbatori unii pe altii pana va ramane unul, apoi niciunul, dar moartea nu va schimba nimic. Aceiasi prieteni, aceeasi muzica, aceeasi energie simpla. Oameni. Traditia te ajuta sa imbatranesti frumos. Intamplare sau nu, si noi impartasim traditia asta. Sa ne prinda 80 de ani tot impreuna, dansand si bucurandu-ne! Si sa ne amintim ca orice frecusuri zilnice sunt atat de neimportante pe langa lectia de aseara!

Azi la cursul de Research Skills am avut parte de o frumoasa portie de filosofie juridica, mai exact tehnici de argumentare. In afara ideilor clasice pe care le gasesti in anul I de facultate si/sau prin cartile ADS-ului, a aparut ceva foarte nou: o teorie, a unuia pe nume Popper, care zicea cam asa: pana acum, o teorie stiintifica se definea ca acea teorie care poate fi verificata empiric - mult prea restrictiv dupa parerea lui. Asa ca ce-ar fi daca am privi lucrurile tocmai invers: pt a se putea numi stiintifica, o teorie nu e nevoie sa poata fi verificata, daca poate macar fi INFIRMATA! De exemplu, daca poti gasi cazuri in care NU se aplica. Desi poate gresita, este validata ca parte din stiinta tocmai prin contrazicere! If you are wrong, you are right! Fascinant! Mi se pare ca un fel de formalizare a dictonului "exceptia confirma regula", pe care de altfel nu l-am inteles niciodata complet...sper ca lectura d-lui Popper ma va lumina un pic mai mult in acest sens...abia astept! Si, cu ocazia asta, voi descoperi in sfarsit si biblioteca "mare" a universitatii, ca pana acum m-am invartit numai in mica mansarda foarte specializata a institutului... Wish me luck! :-))

Imi zicea deunazi Roxi ca ii plac povestile cu "era acolo o petrecere si m-am alaturat si a durat pana dimineata". Iata acum o postare pe gustul ei. N-am sa intru in detaliile mai plicticoase ale weekendului care tocmai a trecut, am sa ma rezum la cele doua evenimente neplanificate dar total savoroase. Mergeam pe strada, atmosfera de sarbatoare, evident, ca doar e weekend in oras turistic, si ce-mi aud urechile - o harpa - si nu oricare, ci celtica. Ma apropii, intru in vorba, tipul stia muuuulte, inclusiv versuri originale in bretona pe care numai la Alan Stivell le mai gasesti. Cand a auzit de dansat, imediat - stai ca am un jig pentru tine. Urmat de hornpipe...Cum era sa-l refuz? Si iata-ma in mijlocul pietei Spui, plina de turisti, dansand cu harpa. Ce senzatie! Si pt ca o bucurie nu vine niciodata singura, ne oprim mai pe seara total intamplator intr-un pub, care se intampla sa fie aproape de parcul unde petrecusem dupa-amiaza si care se intampla sa fie irish. Intrat ca prin minune in vorba cu o amestecatura ciudata de englezi si irlandezi, barmani tocmai iesiti din tura cu mare chef de petrecere. Din vorba in vorba, aflam ca urma sa fie muzica live incepand de pe la 9. Minunat! Si apare un tip cu fiddle, nu canta el cine stie ce, dar atmosfera excelenta. Cand aud oamenii ca ma ocup cu dansatul - nici vorba, treci pe ring. Trebuie sa marturisesc ca, beat si fumat cum era, avea omul o viteza la reeluri ca nu mai stiam unde-mi sunt picioarele! Marea satisfactie - in afara de ocazia de a "let it all out" in sfarsit - felicitarile oficiale de la niste dublin-eri autentici, care se intampla sa fie pe acolo in vacanta cu familia :-))). Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Anne-Marie! :-)

Marele oras-port blond al unei mari din nord mi-a descoperit o latura moale...catifelata, de smerenie si dulci desfatari. Unde piratii apelor reci se incalzeau la lumina unei fete frumoase pe Strada Franghiei - Reeperbahn, din cartierul care aduna numele Sfantului Pavel cu steagul piratilor - St. Puli. Azi la luminile multicolore se incalzesc prea multi turisti, si pana si specialistele trupului s-au retras pe strazi mai ferite din calea maselor curioase si mult mai putin profitabile ca marinarii din trecut. Acolo am avut inca o lectie de adevarat libertinaj: striptease pe strada, pe scena de festival printre DJ-i si folk-isti. Asta nu vezi nici macar in Amsterdam! Iar acum despre latura "not war": St. Nikolai Memorial: ruine de biserica nenorocita la WW2, conservate ca atare cu mesajul: "englezii au bombardat aceasta bijuterie pana la starea in care o vedeti. Nu spunem ca asta e acceptabil, dar nu vom uita nazistii au inceput dezastrul, si ei sunt de vina. Iar noi NU SUNTEM EI. Indiferent din ce parte il privesti, razboiul e groaznic si nu trebuie sa se mai intample niciodata". SMERENIE e tot ce pot simti. A fost o onoare sa descopar aceasta frantura din Germania.

Da, se preda asa ceva la facultate. Face parte din programul de "research skills" pe care doctoranzii de aici sunt obligati sa-l urmeze. Nu stiu cat de inapoiata eram, dar, inainte sa ma confrunt cu cateva persoane care m-au cautat, nici prin cap nu-mi trecea ca identitatea mea, CV-ul meu, practic, este pagina rezultatelor de google despre numele meu. Si ca trebuie privita cu seriozitate ca atare. Si ingrijita tot ca atare. Iar modul cum te prezinti pe Internet pare a fi o parte importanta din reteta succesului unui cercetator in lumea academica. Este un skill care se pare ca trebuie invatat. Poate era deja evident pentru unii din voi, dar se pare ca pentru mine e ceva nou. Una e sa inveti despre problemele pe care le au firmele cu imaginea marcilor lor pe Internet, sa le privesti ca probleme juridice interesante etc, si alta sa te confrunti tu insati cu un profesor care-ti tine un curs despre cum esti obligat, ca parte din aranjarea carierei tale, sa pui sau sa nu pui una si alta pe Internet, sub ce forma, ce optiuni de hosting ai, si cum sa te ocupi ca informatiile relevante (gen date de contact, afiliere, cercetare, publicatii) sa fie usor accesibile la cautarea pe google. Chiar acest blog nu stiu cat de safe e. Poate ar trebui sa-i schimb setarile de securitate? Din fericire, macar atat, limba noastra rara protejeaza in cyberspace, restrangand semnificativ cercul celor care pot citi aceste randuri...hai ca-i bine sa fii roman! :-)

In continuarea (un pic ironica, ce-i drept) a povestii irlandeze de data trecuta, si sarind peste zilele fantastice de joi si vineri pe care o sa vi le povestesc curand (o sa vedeti probabil aparand niste postari antedatate...), as vrea acum sa va impartasesc niste revelatii care m-au lovit in Buckingham Palace si Houses of Parliament (da, m-am teleportat la Londra 2 zile). Si anume ca monarhia foloseste la ceva. Recunosc, maaaare noutate pentru mine. Dar dupa ce am inteles si vazut cu ochisorii mei exact ce face ACEASTA regina, mi-a fost clar: regina in politica foloseste exact ca marca in afaceri - daca nimeni azi nu isi mai inchipuie ca piata se castiga doar prin calitatea produselor, si investitiile gigantice in branding sunt laudate, nu hulite, totusi mai e lume care se intreaba de ce nu dam naibii monarhiile, acolo unde au ramas. Iar marca nu face nimic "productiv" asa cum nici regina nu are vreun rol "politic". Este acolo sa incarneze un arhetip si sa poarte pe umeri toata greutatea simbolului secolelor de istorie. Si asta nu e deloc stupid, cum eram tentata sa cred. Reajunsa in "patria" Tarilor de Jos, am fost surprinsa sa aflu doua diferente intre Regina Elisabeth II si Regina (autohtona) Beatrix: cea de-a doua chiar este implicata in viata politica, deci aparent mai "utila" decat a britanicilor. Paradoxal, AICI sunt republicani (si, atentie, non-extremisti, oameni linistiti ca mine si ca tine) care cred ca e o prostie, si nu dincolo. De unde rezulta pentru mine ca, da, ca sa mearga, monarhia trebuie sa fie SIMBOLICA, dar nu in sensul ala special din limba romana, de "cantitate neglijabila", ci in sens mai degraba jungian - purtatoare vie de simboluri care cristalizeaza energia unui inconstient colectiv - care nu-i de colo daca il tratezi cu profesionalism - cum se pare ca fac britanicii de minune. Hai c-am luat-o razna...Sa explic totusi care-i legatura cu irlandezii - simplu. Nu mi-e rusine ca mi-a placut ce-am vazut la Londra. Ma simt in afara ambelor povesti, in afara conflictului, si aici nu o sa mi-o ierte multa lume poate. Esential e insa ca, din afara dar de aproape, le privesc pe ambele si cu mare drag. De asta cred ca mi-a placut sa aflu cum se intalnesc republicanii cu "restul lumii" in Parlament. Well, daca vrei sa stai in Camera Comunelor, trebuie sa depui juramant de loialitate fata de Regina. Ceea ce republicanii desigur nu fac... deci nu pot participa la dezbateri si nici vota legile. TOTUSI candideaza pentru functiile de parlamentari si SUNT parlamentari, dar care indeplinesc doar functia de REPREZENTARE, nu si de legiferare. Voi ce credeti - ca eu nu ma pot decide: (1) toleranta si diversitate politica impresionanta (pentru ca sunt in parlament desi au scopuri contrare constitutiei), sau (2) limitare inadmisibila a drepturilor cetatenesti (pentru ca discrimineaza in functie de opiniile politice pana la punctul la care electorii acestor parlamentari NU participa la procesul legislativ prin intermediul nimanui)? Sa inceapa dezbaterea! :-)

In sfarsit la Mulligan’s ! Dupa ce de doua zile incoace tot gasesc altceva mai bun de facut, aseara am ajuns in sfarsit la se pare singurul Irish Pub din Amsterdam unde se canta live, si o data pe luna se si danseaza !:-) Din fericire (adica evident dupa atenta premeditare si « homework ») am nimerit chiar seara de dans, cu grupul McSweetny. Cred ca e genul de grup unde i-ar placea lui Konrad – set-uri traditionale in 8, fara griji de tehnica, pentru pura distractie. Uitandu-ma, am constatat ca nu-mi era chiar asa nefamiliar cum ma temusem – pana la unrma in Forrest Banan am cam invatat majoritatea elementelor de baza – si cred ca daca imi scriu astia (nu au vrut sa ne dea date de contact, ci ni le-au cerut pe ale noastre) si imi spun ca pot sa join in, nu o sa fie probleme. Mai ales ca e mereu in leading couple un tip care striga ce urmeaza, deci nu prea ai cum sa gresesti decat daca nu te prinzi ce inseamna « sides house !» sau « gent’s chain ! », ceea ce din fericire nu e cazul. Iar dupa ce au inceput sa se cam duca oamenii pe acasa, am ramas doar cativa cu muzicienii si m-am dat si eu un pic in spectacol pe un mic soft reel si slip jig – iar muzica, credeti-ma suuuuper. Un fel de session cu vreo 2 tipi din USA, un tip si o tipa din Franta si restul olandezi. Tot ce trebuie : chitara, 2 flaute, 2 acordeoane, vioara, mandolina ! In schimb, totul instrumental. Nimic voce ! Ma intreb daca ar fi receptivi. Iar barmanul – geenial. Marutz, tie mai ales ti-ar placea sa-l cunosti. Lingvinst, se specializeaza in documentarea gramaticii gaelic si in studiul manuscriselor ! M-a invatat un cantecel de leagan si mi-a spus ca ortografia are sens daca intelegi diferente intre sunetele unice ale limbii si cum sunt ele reprezentate in scris prin adaugarea unor consoane mute. Ah, ce-as vrea sa veniti si voi !!

Zi ff incarcata – tur complet al monumentelor care-mi ramasesera de ieri. 1. Beurs van Berlage (vechea bursa de marfuri) – cladirea asta m-a fascinat intotdeauna – si cand in sfarsit am intrat, m-am simtit ca intr-o biserica, doar ca destinata comertului ! FFF tare ! 2. Der Waag – alta cladire care m-a fascinat de cand am ajuns prima oara in Nieuwmarkt (o piatzeta foarte aproape de scoala). Fost turn de aparare incepand de pe la 1200, trecut printr-o multime de utilizari, actualmente birou al unei asociatii, si deci inchis pentru public pe parcursul anului – mare bafta deci ca am prins Ziua Monumentelor Deschise ! Detaliu socant : la un moment dat in istorie, intr-o aula a cladirii se tineau lectii de anatomie, cu disectii (cateva tablouri pe pereti aminteau de asta). In jurul peretilor, texte moralizatoare : « sa nu faceti rele, ca o sa ajungeti pe aceasta masa » si « cei ce au facut rau in viatza, sunt folositori in moarte ». Da, se pare ca pe atunci « obiectele » disectiilor erau cadavre de criminali...si asta avea un rol important in educatie :-). 3. Teatrul de marionete – nici nu stiam ca exista inainte sa-l vad in brosura Zilei Deschise. Mini-reprezentatie Mozart, explicatii despre cum functioneaza papusile, atmosfera « feels like home ». Cu siguranta vreau sa revin pentru un concert adevarat - tenteaza pe cineva? 4. Oude Kerk – biserica din cartierul rosu ! Si ea convertita de la catolicism la protestantism, o splendoare gotica in exterior, iar in interior semnele contemporane ale convertirii la ...laicitate –machete de corabii suspendate si expozitie de fotografie din lumea a 3-a ! Se pare ca e ceva tipic pt bisericile din Olanda sa abandoneze utilizarea religioasa. 5. Muzeul Bibliei – capodopera de ecumenism, as zice ! Una din cele mai placute surprize ! Daca vrei sa vezi cum se pot aborda subiecte religioase cu detasare, eleganta, egalitate si obiectivitate, acolo e locul ! Exemplu : Ierusalimul vazut de cele 3 mari religii monoteiste – comparatie de extrase din texte sacre iudaice, crestine si islamice, macheta a templului si prezentare video in care reprezentanti ai fiecarei religii isi spun parerea despre Ierusalim – colaj perfect contradictoriu, echilibrat si neutru ! Alte puncte de atractie : expozitie de MIROSURI – esentze mentionate in biblie (gen tamaie, aloe, cedru etc – da, da, citeai povestea, bagai nasul si miroseai !). In fine, gradina interioara cu sculpturi moderne pe teme spiritualizante. Nimic din ce te-ai astepta intr-un muzeu aparent traditionalist, nu ? 6. Arhivele orasului – nimic de spus decat ca aratau chiar frumos catacombele, cu decoratiile lor de mozaic pe pereti. In rest n-am inteles mare lucru, ca se pare ca n-au gasit de cuviinta sa puna traduceri pt turisti... 7. Casa familiei Van Loon – una din cele mai bogate familii din epoca de aur ( sfarsitul 1600 si mai tarziu). Un batranel iti explica intr-un clip TV cum s-au gandit ei sa transforme casa in muzeu, ca « peste 50 de ani oamenii o sa fie interesati de cum traiau strabuncii mei, si nu o sa mai fie multe case pastrate in starea initiala... ». Ca sa vedeti de ce nu puteau dormi noaptea : strangeau fonduri sa restaureze acum si grajdurile si sa le deschida spre vizitare !! Totul incheiat cu o frumoasa petrecere de jazz pe o braca pe canal ! Ma plimbam linistita dupa ziua de muzee, cand deodata aud muzica, ma apropii, vad barcile stranse langa un pod, ma asez pe mal, aplaud, ma relaxez, cand deodata lumea din barca imi face semn « Hai, hai, sari in barca, e petrecere deschisa, lansam un album, toata lumea e bine venita ! ». Si cum tare mi-era dor de oameni, am acceptat, si chiar a fost o seara neasteptat de frumoasa : muzica, vin, veselie, canale frumos luminate... Incepe sa arate a ce trebuie sejurul asta ! Da, da ! :-))

Da, stiu ca cititorii o sa ma omoare, dar orice-as face, nu reusesc sa impart textul in paragrafe in versiunea finala. Stiu ca in primele posturi a mers, dar acum nu si nu! Sa incepem deci: 1. Niewekerk, biserica de langa Dam, in centrul centrului. De sub austeritatea protestanta se intrezarea pe alocuri bogatia catolica – un pic ca la biserica sasilor din Sibiu... 2. Muzeul de arheologie Alard Pierson – marile zone clasice: Egipt, Grecia, Roma...NIMIC din Olanda – ceea ce m-a facut sa ma intreb daca exista vreun sit arheologic pe aici...de studiat. Impresionant era aerul NOU care respira prin toti peretii, o prospetime speciala in modul de prezentare a exponatelor. Doua exemple : o statuie de cap de faraon era prezentata alaturi de o simulare video cu povestea reconstituirii statuii : o jumatate a fost dezgropata prin 1920, a doua jumatate cumparata la o licitatie in anii 60. Filmuletzul iti arata cum se unesc cele doua parti si ce perfecta e potrivirea ! Al doilea exemplu e insa chiar socant : la capitolul Grecia antica, obisnuitele amfore cu scene homosexuale, frumos explicate istoric. Pana aici nimic nou. Doar ca, IN ACEEASI VITRINA, langa amfore, UN POSTER GAY PRIDE PARADE !! Vorbesc mai tarziu cu colegul meu gay si imi spune ca probabil publicitatea asta a venit in schimbul unei sponsorizari de la vreo asociatie de profil :-). Dupa inchiderea muzeelor, descopar petrecere salsa in aer liber chiar in fatza vechii Burse de Marfuri. Dansez de-mi sar capacele, imi dau seama ce mult imi lipsea si ma indrept incetisor spre casa.

Iesire cu colegii la Media Park, undeva in centrul Olandei. Un institut care se ocupa cu digitalizarea, arhivarea, conservarea si darea spre utilizare a mostenirii media a tzarii. Peste 700 000 de ore de film si sunet la acest moment. Ascultat o conferinta in olandeza, incercat sa inteleg intuitiv, notat intrebari si clarificat dupa aia in discutii cu colegii. Apoi, trecut prin « Media experience », un fel de muzeu interactiv...totul in olandeza. Dar, asta e, am participat la simulari de emisiuni de televiziune, am creat filme de animatie si am vizionat programe olandeze pt copiii...evindent, intelegand cu greu 30-40% din ce se vorbea acolo. Apoi cina la un restaurant super-sofisticat, cunoscut mai indeaproape colegii in jurul muuuultor pahare de vin :-). Foarte fascinant a fost un anume domn Egbert, unul din fondatorii institutului, un venerabil domn undeva pe la 70 de ani, care inca se tinea incredibil de bine, urmarea noutatile din drept si tehnologie cu o minte incredibil de deschisa si avea un stil de conversatie exxxxtrem de flatant :-) Am vorbit despre cum arata azi statul de drept din Romania si cum se imbina viata de avocat cu cercetarea (el a trait imbinarea asta toata viata, si se pare ca a mers).

Din seria "nu lasa pe alta data", asta seara, dans contemporan, "Pe urmele lui Blanchine", baletul national olandez, la Musiektheater. Spectacolul scenei: trei parti din care am ramas doar la doua, de frica de tramvai prea tarziu. Coregrafie cum mi-era dor: clasic imbinat cu contemporan, intr-un fel subtil: cand tocmai te obisnuisei cu rigoarea miscarilor clasice, te si lovea ceva neasteptat, o prindere ciudata, o talpa intoarsa, o succesiune imposibila de contorsiuni, un personaj care se aseaza plictisit pe jos.. Apoi trei tipi solo, f multa energie, umor si...urmarire f fidela a muzicii - atat de fidela ca nu se jenau deloc sa repete unele miscari la nesfarsit! Partea a doua duete si "triplet", plus ansamblu de zanitze - acelasi regim de intrepatrundere clasic-modern, cu ceva in plus f important pt atmosfera: decor space-ship, panouri de sticla semi-transparenta, contraste de costume, in final usi rotative in spate prin care se retrag cohortele. Apropo de egalitate, cateva detalii picante: flori la final primeau si fetele si baietii deopotriva, iar povestioarele coregrafice erau neaparat echilibrate: daca acum 4 tipi o urmaresc pe o tipa, musai dupa aia 4 tipe pe un tip, 4 tipe pe o tipa si 4 tipi pe un tip! Nu glumesc! :-) Spectacolul lumii (mici exemple din marea de co-spectatori - credeti-ma, descrierile le fac cu cea mai mare simpatie): domn la 70 de ani, carunt, costum, ochelari grosi, ff elegant - sezand nonsalant pe treptele foaierului privind lumea cu ochi "aristocratic"... Doamna, 40 ani, fusta mini, pieptanandu-se in oglinda din foaier... Domn 50 de ani, costum, cravata si .... adidasi albi, evident avand senzatia ca e ultra sic... Doi gay cu blugii care mai de care mai mulati, dezbatand aprins ultimele galerii de arta la un pahar de vin... Un el si o ea relativ tineri, monument de inadecvare, cel putin prin ceea ce proiectau in afara: ambii ochelari de soare, el gel, ea rochita rosie si sandale inalte pe care nu poate merge, el ducandu-i posetutza portocalie si umbland stangaci inauntru dupa aparatul foto - o roaga pe o doamna sa le faca o poza pe trepte, pt care iau o figura f incantata. Ma intreb daca au pastrat ochelarii si in sala...Tip 25+, categoria top model - sacou, cravata, camasa si...pantaloni scurti - totul asezonat cu o fatza care tzipa "Do I rule or what?" :-)))... Perechi de doamne 50+ care parca radiau "uite-ne ce frumoase si culturalizate suntem inca"!

Ce inseamna sa ai timp sa cugeti!...E deja a doua zi de cercetare, si m-am si blocat, si inca pe o problema neasteptata: o tipa din Institut a scris in 2002 o carte despre exact subiectul meu de teza! Am trecut prin ea, mi se pare geniala, in multe privinte a structurat-o exact cum ma gandeam si eu sa fac. Am vorbit cu ea, am intrebat-o daca din 2002, cand a publicat cartea si pana azi stie sa mai fi aparut modificari care sa merite reluata cercetarea. Mi-a zis ca nu, si ca poate ar fi mai bine sa ma orientez spre altceva. I-am scris si profului din Franta toate astea, si ca sunt f ingrijorata ca nu mai am despre ce scrie... Spre marea mea surpriza, raspunsul a venit de o seninatate incredibila! "Nu te ingrijora, un subiect poate fi tratat intr-o mie de moduri. Tipa se hazardeaza daca-ti spune ca a epuizat subiectul intr-un studiu vechi de 7 ani. Dar, daca vrei sa schimbi subiectul, nicio problema, poti s-o faci oricand. Totul e sa-ti placa ce cercetezi." Bineinteles asta m-a aruncat intr-o dilema si mai mare: daca il ascult pe prof si continuu pe aceeasi cale, m-as simti ca si cum as submina-o pe tipa de aici, si mi-ar fi tare greu sa dau ochii cu ea... Daca schimb subiectul, e ca si cum n-as avea incredere in sfatul profului. Si mai e si orgoliul meu care spune "trebuie sa faci neaparat ceva nou"... Vorba profului, cred ca pana la urma daca as fi absolut indragostita de subiect, nimic nu m-ar opri, pt ca as simti ca vreau sa spun o groaza de lucruri. Dar despre subiectul asta, propus de prof si acceptat de mine, nu am ce stii ce sentimente. Mi se pare interesant in general, dar tot caut in afara confirmari. Si evident asta se dovedeste a fi o slabiciune. Sfaturile voastre sunt bine-venite. Cred ca nu o sa ma precipit inca sa iau vreo decizie...

In sfarsit marti printre oameni! Ce bine e sa fii sanatos, ce bine e sa ai ce face si cu cine! Tare imi place aici la scoala, deocamdata cel putin. Desi oricum nu ma astept sa ceara lumea lucruri de la mine prea curand... Pranzul tare tare funny, cu proful in centru, cu alarma de incendiu si multe multe glume. Si profu si toata lumea par sa aiba un umor delicios, subtil si "destept". Ziceam ca o sa-mi permit in sfarsit sa fiu doar atat de desteapta cat am chef, dar s-ar putea totusi sa nu fie valabil in ceea ce priveste conversatiile "prietenoase"...:-)) Aviz Nestorezilor: in aceasta cladire, daca vrei sa stai dupa 7, trebuie sa anunti la biroul de securitate, ca altfel e de rau. Asa ca toata lumea e incurajata sa plece frumos devreme (da, stiu, e o universitate, nu o firma, dar oricum, socul cultural nu-i de colo...) Si cum ziua arata superb inca, am decis sa nu mai astept, sa nu mai las pe alta data si sa fac pur si simplu acea calatorie cu vaporasul de care vorbeste toata lumea. Aviz celor ce vor veni: toate chestiile turistice pe care le-am facut de una singura, inclusiv asta, sunt de test, ca sa stiu ce sa va recomand mai bine. Nu va ingrijorati, o sa le facem si impreuna :-))! Apusul de soare pe canale si in port e ceva priveliste. Si sa vezi de pe apa locurile pe care deja le stii de pe uscat e iarasi interesant. In rest, pozele vor vorbi mai bine ca mine. O sa va trimit cat de curand link-urile de picassa, ca am invatat in sfarsit cum se foloseste.

Luni nu am fost la scoala, dar vremea era superba asa ca am decis sa profit. Anne Frankhuis parea aproape, dar de fapt s-a dovedit a fi tocmai in centru...de, inca nu-s chiar familiarizata cu traseul tramvaiului. Doua vorbe numai, ca mi s-a parut comercial ca naiba: nu mi-a creat vreun sentiment, poate pt ca era cosmetizat, poate si pt ca, am aflat mai tarziu, nu asta a fost de fapt casa cu pricina...advarata casa era cu o strada mai incolo si am vazut-o deabia din turnul bisericii, asa ca poate de asta nu mai erau sentimentele impregnate in pereti... Mi-a produs doar un gand: daca iei oamenii colectiv, si nu individual, risti sa ratezi mari mununatii. Cred ca asta am reinvatat.Anne Frank se pare ca chiar era un fel de geniu. Si a murit stupid, nici macar gazata sau ceva, ci de o boala in lagar. Si, tot ce am putut gandi despre asta a fost : nu conteaza ca iei oamenii colectiv cu ura, ca nazistii, sau cu simpatie, sau oricum, daca nu dai fiecaruia sansa sa se maifeste ca om, nu stii ce pierzi. E cam teoretica si generala ideea, stiu, dar nu ma pot abtine..:-) Iar despre Westerkerk am de spus ca n-am mai vazut scari asa accidentate...si zau c-am urcat in ceva turnuri la viata mea. Iar de sus amsterdamul pare mult mai sistematizat decat de jos :-) Se pare ca, spre deosebire de londonezi, si prin asemanare cu parizienii, astia chiar stiu ce inseamna urbanismul!

1. Parte urmand pasiunea inceputa la Cracovia, parte in cautare de si mai multe lectii de toleranta, am fost azi la muzeul culturii evreiesti. Si, intr-adevar, am primit din plin ce cautam. Pe la 1500 tarziu, ajung persecutati din spania si portugalia. Juristi ilustri pledeaza pt beneficiile pe care imigrantii le vor aduce societatii. Comunitatea prospera, desi multe bresle ii excludeau. Tipografii ii primeau insa, astfel ca multe carti se datoreaza evreilor, printre care si o biblie in ebraica cu care a pozat pt portret unul din mai marii bisericii protestante a vremii!!! Pe la 1600 deja, un magnat ervreu a imprumutat lui Wilhelm III banii necesari ca sa mearga sa cucereasca anglia!!! Tot pe atunci devine celebru Spinosa (despre care pana si eu am auzit din manualele de filosofie din liceu): nascut si crescut in comunitatea evreiasca din amsterdam, se trezeste uite-asa sa proclame el ca biblia nu provine de la dumnezeu, ci din evolutia societatii umane, si ca experienta divinitatii vine personal, nu prin carti si religii. Evident in secunda nr. 2 il excomunica TOATA LUMEA, evrei si crestini deopotriva, si in acest mod simplu avem primul evreu care paraseste comunitatea nu ca sa se crestineze ci ca sa devina primul liber-cugetator din istorie (acuma s-ar putea sa exagereze si ei cu eticheta asta...comments welcome, ca nu prea stiu ce sa zic, voi ati mai auzit de cineva inaintea lui?). O data cu revolutia franceza capata toti drepturi egale de vot si eligibilitate, not before some serious debate, successful however :-) - nu sunt f sigura ca asta e ceva extraordinar pt 1700 tarziu - din nou as aprecia inputul celor mai invatati intr-ale istoriei. 2. Hortus Botanicus nu era in plan, si l-am vizitat doar pt ca se intampla sa fie aproape de muzeu. Prea multe comentarii nu am, ca nu sunt biolog. M-a incantat doar ideea pe care o folosesc astia intr-un segment al gradinii sa imparta plantele nu dupa "familiile" clasice, bazate pe aparenta fizica a plantelor, ci dupa similitudinile in structura ADN-ului! Ar fi fost poate si mai fun daca as fi inteles mai mult... Bun, si sunt intotdeauna si serele chiar spectaculoase, si ce-i mai tare ca au vreo 3 climate diferite in sere lipite una de alta, si treci dintr-una intr-alta uneori prin usi aflate pe poduri suspendate si trebuie sa te imbraci si dezbraci dupa temperatura....interesant, sper sa gasesc o cale sa urc si poze pe blog, sa puteti vedea la ce ma refer :-)

N-am mai suportat sa stau in casa, si, fie ce-o fi cu raceala, m-am decis sa merg la vestitul Rijksmuseum, sau Muzeul Regal, unde se presupune ca ar trebui sa fie toata floarea cea vestita a epocii de aur a olandezilor. O sa incep cu revelatia si o sa continuu cu descrierile mai particulare. Revelatia: cine zice ca Amsterdam-ul e capitala desfranata a Europei nu intelege ca de fapt, inca de la picturile din anii 1600 si pana la brosurile de coffeeshop si enciclopediile de smartshop, spiritul olandez te indeamna la ....CUMPATARE SI RESPONSABILITATE. Conform audio-ghidului, asta cica ar fi o virtute protestanta. In orice caz, daca la 1600 pictai o petrecere campeneasca un pic mai libertina, aveai grija sa pui in mijloc o maimutza in lantz, cu intentia evidenta de a simboliza obligatia omului de a-si tine viciul in frau. "Everything in moderation" conchidea audio-ghidul meu, si nu am putut sa nu ma gandesc la paginile intregi de explicatii despre ciuperci si cactusi care, in limbaj mai modern, spun exact acelasi lucru... Acum restul ideilor, in ordinea in care imi vin: Despre faptul ca olandezii au fost cumva mereu un pas inaintea timpului lor, trei exemple pt mine socante (e adevarat, poate daca invatam la scoala mai multa istorie nu ma surprindea asa tare): la 1600 aveau o multinationala, o procedura de faliment bine pusa la punct si arta abstracta libera in argintarie. Din nou, mai tare decat tot Cartierul Rosu. - da, da, astia au infiintat prima multinationala din lume!!! Compania Indiilor de Est, fondata pe la 1600, avea monopolul comertului cu ceai, condimente si naiba stie ce mai trade-uiau pe-acolo, putea duce razboaie si incheia tratate cu state partenere in numele Olandei; - da, da, falimentul nu era niciun mister, si unul din cele mai faimoase falimente a fost al lui Rembrandt - datorita inventarului bunurilor facut atunci s-a putut reconstutui in ziua de azi casa pictorului - muzeu f dragutz de altfel, nu stiu de ce nu i-am dedicat un post separat; - da, da, forma de arta care m-a impresionat cel mai mult la Rijksmuseum a fost argintaria. Se pare ca in aceasta Epoca de Aur (sec. XVII), argintarii se bucurau de o libertate de creatie f rara in acea vreme. Ce a rezultat e greu de imaginat. Sculptori moderni nu ajung acolo...o joaca cu formele fara limite, de la figuri diabolice nesimtzite la falduri de carne care se scurg in cozi de delfin de care tzii pocalul...la naiba, iar m-am incurcat in versuri :-))). Despre Rembrandt asta, in afara de faliment, as mai avea de zis ca nu era in niciun caz un artist boem, ci un negustor de arta si executant de opere la comanda (si din fericire comenzile erau multe, ca daca erai om instarit, nu se cadea sa nu protejezi artele :-))). Poate era mercantil, dar original nu i se poate reprosa ca nu era. Se pare ca vestitul tablou "Nightwatch" a ajuns celebru pt tupeul extraordinar pe care l-a avut tipu' asta sa picteze pt prima oara in istorie IN MISCAREEEE (!!!!) niste oameni seriosi ca trupa de militie a orasului :-))). Mai avea un tupeu interesant, cand picta scene biblice: lua un fragment ff mic dintr-o poveste, nu dintre cele f clasice, si punea accentul, din lumini si umbre, pe amanunte neobisnuite. Gen, Sf Ana care citeste in biserica nu are accentul pe fatza, ci pe mana care urmareste textul. Oricum, trebuie sa fiu de acord, in general luminile si umbrele tipului SUNT inconfundabile! Dupa ce i-a murit nevasta, a avut o amanta oficiala (da, da era posibil la 1600!!), si, cand a inselat-o cu alta, prima amanta l-a dat in judecata pt ruperea promisiunii de casatorie (???). Rembrandt, desi cica ar fi castigat procesul, tot a fost obligat sa-i plateasca pensie alimentara. Ca razbunare, tipu' o da in judecata ca ar fi furat din bijuteriile nevestei lui moatre si s-au tarat prin tribunale ani de zile (cam ca la noi, nu?).

Doua exemple de pe strada:

1.O femeie musulmana cu voal conducand tramvaiul (si inca avea sigla firmei de tramvai pe voal)! Pt mine, asta e mai tare ca tot Cartierul Rosu!

2. UN junkee furand un tricou de la un stand de suveniruri. O tanti respectabila pe la vreo 60 de ani ii face semn cu degetul, tipul se intoarce cuminte, pune tricoul la loc si bambane un pic. Si gata!

 

 

Peste noapte nu am mai putut ignora ce am stiut toata ziua trecuta: am febra si mi-e rau.

De care febra, nu stiu, si nici nu conteaza, din cate spune asistenta de la dispensarul facultatii, ca indiferent ca e porcina sau nu, tot acelasi lucru se recomanda: stai acasa si nu faci nimic: ori trece,trece singura! Acuma pe bune, asta m-a scos din sarite teribil: cum adica nu vrei sa-mi faci programare la medic? Imi spui sa nu revin maite daca am simptome, ca-i imbolnavesc pe aia din sala de asteptare.

Se pare ca trebuie sa sun daca mi-e mai rau, ca mai bine vin ei acasa...mi-au dat un termometru, dar mai mult de 37,5 nu arata...eu nu-l cred, da stiu cum ma simt...

Ma rog, eu ma conformez, stau acasa, dar ma sint f prost fata de cei de la facultate, ca deabia am ajuns si deja am concediu medical...