Lore la Amsterdam

Imi zicea deunazi Roxi ca ii plac povestile cu "era acolo o petrecere si m-am alaturat si a durat pana dimineata". Iata acum o postare pe gustul ei. N-am sa intru in detaliile mai plicticoase ale weekendului care tocmai a trecut, am sa ma rezum la cele doua evenimente neplanificate dar total savoroase. Mergeam pe strada, atmosfera de sarbatoare, evident, ca doar e weekend in oras turistic, si ce-mi aud urechile - o harpa - si nu oricare, ci celtica. Ma apropii, intru in vorba, tipul stia muuuulte, inclusiv versuri originale in bretona pe care numai la Alan Stivell le mai gasesti. Cand a auzit de dansat, imediat - stai ca am un jig pentru tine. Urmat de hornpipe...Cum era sa-l refuz? Si iata-ma in mijlocul pietei Spui, plina de turisti, dansand cu harpa. Ce senzatie! Si pt ca o bucurie nu vine niciodata singura, ne oprim mai pe seara total intamplator intr-un pub, care se intampla sa fie aproape de parcul unde petrecusem dupa-amiaza si care se intampla sa fie irish. Intrat ca prin minune in vorba cu o amestecatura ciudata de englezi si irlandezi, barmani tocmai iesiti din tura cu mare chef de petrecere. Din vorba in vorba, aflam ca urma sa fie muzica live incepand de pe la 9. Minunat! Si apare un tip cu fiddle, nu canta el cine stie ce, dar atmosfera excelenta. Cand aud oamenii ca ma ocup cu dansatul - nici vorba, treci pe ring. Trebuie sa marturisesc ca, beat si fumat cum era, avea omul o viteza la reeluri ca nu mai stiam unde-mi sunt picioarele! Marea satisfactie - in afara de ocazia de a "let it all out" in sfarsit - felicitarile oficiale de la niste dublin-eri autentici, care se intampla sa fie pe acolo in vacanta cu familia :-))). Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Anne-Marie! :-)