Lore la Amsterdam

Am promis ca revin cu concluzii despre Amsterdam Dance Event. Am cateva, pana sunt proaspete... Ii rog pe cunoscatori sa ma ierte pt naivitatea ideilor si sa pastreze in minte faptul ca tot ce spun aici e bazat exclusiv pe experienta de aseara, si in special pe ceea ce am putut pricepe din prestatia lui Armin van Buuren (mi s-a spus ca e un nume de referinta, asa ca am motive sa cred ca daca n-am baza cantitativa, macar calitativa ar trebui sa fie...) -------- In primul rand am inteles de ce nu intelegeam nimic pana acum: aceasta muzica electronica nu trebuie privita cu atentia concentrata pe un punct anume. Opera este seara insasi, si in niciun caz o anumita "melodie" - asa ceva nu exista, oricat ar incerca sa le adapteze si sa le publice in videoclipuri ca sa mai scoata un ban cinstit... Adevaratul sens al operei reiese cand te uiti la cele doua ore de prestatie continua, care se leaga pe baza de moods - asta e parerea mea cel putin. Asa cum pentru muzica pe care o cunosteam pana acum unitatea este nota muzicala, pt aceasta muzica electronica unitatea este secventza, care intrupeaza un anumit mood. Iar o secventza poate foarte bine sa aiba lungimea in timp a unei "melodii" obisnuite. Arta consta in a combina secventele incat sa construiesti sentimente in masa de oameni din fata ta, sa-i surprinzi, sa le dai nici mai mult nici mai putin decat ce le trebuie ca sa ramana "in priza", apoi sa-i lovesti cu urmatorul pachet de sentimente. ------- Ceea ce ma duce la cea de-a doua concluzie: ratiunea chiar nu are ce cauta. Nu ai ce asculta si judeca muzical. Muzica nu e scop aici, ci mijloc pentru creearea starilor de spirit. Sigur ca e usor de zis ca ideea se aplica oricarei muzici, dar parerea mea e ca in acest caz e in mod special valabila! ----------- O ultima concluzie mai putin roz - mi s-a parut ca participantul nu are niciun rol activ - este consumator si "materie prima inerta" pt DJ. Face ce i se spune, ce i se arata, ce i se induce prin muzica. Nu are loc nici macar sa danseze creativ. Totul i se serveste pe o tava mare de lumini stroboscopice si inghite. Ceea ce e ok o data, de doua ori, dar, sorry Talmaciule (asta e amicul care a insistat sa mergem), sorry, dar nu as putea face din asta iesirea mea de fiecare weekend. E dragutz, dar satisfactia nu e completa...