Sfarsitul primei zile
Ok, de fapt al celei de a doua...prima a fost un fel de jumatate de masura, dar, in care, cum spuneam deja, am trait cam cat pt o saptamana...tehnic vorbind a fost totusi doar de la 14 la 24...
Intai despre casa, care e ea insasi o experienta. O experienta care m-a invatat cat de mult poate face diferenta de perceptie, si inca ceva despre diferenta intre culturi. Ei bine, stau intr-un ghetto de musulmani! Genul de loc unde in Franta eram invatata ca-i periculos. Ma si vedeam intorcandu-ma seara tarziu acasa singura, violata de niste arabi care toata viatza au vazut numai femei cu voal... Asa ca, indata ce am vazut figurile pe strada si in bloc, am sunat disperata ca vreau sa plec...
Doar ca, intreband in dreapta si-n stanga, ba oameni in toata firea, ba colegi la facultate, toata lumea imi zicea ca e ok....sigur, nicio problema, uite copiii pe strada, asta e semn bun, familii, nu golani, stai linistita. Ma credeti sau nu, dupa ce 3-4 oameni mi-au spus numa'asa, am si inceput sa-i cred...si sa-mi vad strada cu alti ochi.
Inca nu stiu daca o sa am curaj sa vin singura acasa, dar, intre noi fie vorba, petrecerile as prefera sa le fac cu oameni care sa si stea la mine...adica voi toti cititorii acestui blog, care sunteti cu totii invitati!
Iar azi la facultate, introducere generala, cunoscut colegii (simpatici, de vazut cum ne imprietenim) si profu' (mult mai dur decat parea...incepe sa ma sperie). Programul "de principiu de pe la 9 jumate" dar fiecare vine, pleaca dupa pofta inimii, daca vrea lucreaza de acasa...
Va rog tineti-mi pumnii sa nu ma pierd de tot in stilul asta fara deadline-uri! Azi pur si simplu am cotrobait prin biblioteca si mi-am notat de principiu cam cele mai interesante vreo 15 carti...asta in conditiile in care oricum nicio carte din biblioteca aia nu e generala, si inca nici n-am trecut prin reviste! (aici este doar colectia Institutului pt Draptul Informatiei, separata de biblioteca Universitatii, care-i alta mancare de peste).
Inca nu realizez dimensiunea problemei: uneori imi zic ca n-o sa am niciodata timp sa parcurg vro parte semnificativa din ce-i acolo, alteori ca, va de mine, o sa ma plictisesc de moarte 3 luni! :-) Revin cand m-am decis pt una din variante...:-)
Iar acum partea sensibila: coffeeshops! Chiar simt nevoia sa vorbesc despre asta, oricat ar parea de banal. Ei bine, de cand am ajuns, in mod deliberat am evitat sa intru...ca nu e cel mai important lucru acum, ca ar trebui sa fim mai multi, c-o fi c-o pati....pana mi-am dat seama ca nu sunt decat pretexte! De fapt MI-E FRICA! Mi-e frica sa fiu singura in casa (n-am putut avea roommate, asta e!), sa nu ma apuce paranoia.
Dar, pt asta nu exista scuze....asa ca, atat va spun, voi reveni cu detalii!