http://loredandana.bloging.ro/ en-us Webligo BlogHoster Am promis ca revin cu concluzii despre Amsterdam Dance Event. Am cateva, pana sunt proaspete... Ii rog pe cunoscatori sa ma ierte pt naivitatea ideilor si sa pastreze in minte faptul ca tot ce spun aici e bazat exclusiv pe experienta de aseara, si in special pe ceea ce am putut pricepe din prestatia lui Armin van Buuren (mi s-a spus ca e un nume de referinta, asa ca am motive sa cred ca daca n-am baza cantitativa, macar calitativa ar trebui sa fie...) -------- In primul rand am inteles de ce nu intelegeam nimic pana acum: aceasta muzica electronica nu trebuie privita cu atentia concentrata pe un punct anume. Opera este seara insasi, si in niciun caz o anumita "melodie" - asa ceva nu exista, oricat ar incerca sa le adapteze si sa le publice in videoclipuri ca sa mai scoata un ban cinstit... Adevaratul sens al operei reiese cand te uiti la cele doua ore de prestatie continua, care se leaga pe baza de moods - asta e parerea mea cel putin. Asa cum pentru muzica pe care o cunosteam pana acum unitatea este nota muzicala, pt aceasta muzica electronica unitatea este secventza, care intrupeaza un anumit mood. Iar o secventza poate foarte bine sa aiba lungimea in timp a unei "melodii" obisnuite. Arta consta in a combina secventele incat sa construiesti sentimente in masa de oameni din fata ta, sa-i surprinzi, sa le dai nici mai mult nici mai putin decat ce le trebuie ca sa ramana "in priza", apoi sa-i lovesti cu urmatorul pachet de sentimente. ------- Ceea ce ma duce la cea de-a doua concluzie: ratiunea chiar nu are ce cauta. Nu ai ce asculta si judeca muzical. Muzica nu e scop aici, ci mijloc pentru creearea starilor de spirit. Sigur ca e usor de zis ca ideea se aplica oricarei muzici, dar parerea mea e ca in acest caz e in mod special valabila! ----------- O ultima concluzie mai putin roz - mi s-a parut ca participantul nu are niciun rol activ - este consumator si "materie prima inerta" pt DJ. Face ce i se spune, ce i se arata, ce i se induce prin muzica. Nu are loc nici macar sa danseze creativ. Totul i se serveste pe o tava mare de lumini stroboscopice si inghite. Ceea ce e ok o data, de doua ori, dar, sorry Talmaciule (asta e amicul care a insistat sa mergem), sorry, dar nu as putea face din asta iesirea mea de fiecare weekend. E dragutz, dar satisfactia nu e completa... http://loredandana.bloging.ro/24809/arta_dj_ului.html Dragii mei, am fost tacuta multa vreme. Dar nu va ingrijorati, e din cauza ca am avut prea multe de facut. O sa trec acum f rapid in revista cateva exemple de iesiri simpatice, ocazionate de deja doua serii de prieteni vizitatori. ------------------- Weekendul trecut: (1) Coffeeshops - "make it look like a joint in case the police comes" - ce faci cand iti place atmosfera si muzica intr-un coffeeshop dar nu ai chef de iarba? Simplu: esti sfatuit frumos de catre barman sa rulezi tutunul ca si cum ar fi un joint - nu de alta dar, daca vine politia, cu tutun gol n-ai voie...iar daca oricum nu-ti place tutunul, poti rula plante neutre si sanatoase pe care ti le ofera gratis la bar de obicei ca "diluant" pt iarba, dar daca preferi, le poti face "virgin joint" - un deliciu pt 'ciudatii' care chiar au chef sa ramana treji din cand in cand - ce tzara! ----- (2) Lesbian club convertit pt o seara in Festivalul Om Bun - barul "Sappho" gazduieste in fiecare marti un maraton de folkisti - ocazie cu care, o singura seara pe saptamana, nu te intreaba nimeni ce orientare sexuala ai!! Ce privilegiu! :-) ----------- Weekendul asta: Unexpected reggae night - ne plimbam un pic dezorientati cautand un loc de dansat. Nimerim noi in Paradiso, un club/sala de concerte intr-o fosta biserica - unde dam peste finalul concertului Alpha Blondy si inceputul petrecerii - am aflat cu ocazia asta ca ceea ce ne face sa stam in Bucuresti la party pana dimineata este faptul ca muzica VARIAZA! Aici, cat de mult ne-ar placea reggae mixat intr-o mie de feluri, tot nu putem rezista mai mult de cateva ore...asa ca seara s-a incheiat cu oarecare satisfactie, desi mai devreme decat eram obisnuiti...-----------Vom vedea cum decurg ostilitatile miercuri seara - vom face primul experiment de cultura locala autentica - i.e. DJs cu muzica electronica, teoretic toata noaptea - Amsterdam Dance Event - van Buuren, Chicane si toata armata de pe posterele pe care de obicei nu arunc nicio privire :-) --- stiu, nu rideti, nici eu nu credeam ca o sa ajung la asa ceva, doar ca e atat de specific pt tzara asta incat am decis ca ar fi pacat sa n-o incerc macar o data. Va tzin la curent! http://loredandana.bloging.ro/24613/iesiri_diverse.html Am vazut legenda in actiune. Nu am cuvinte prea multe despre muzica. O stim cu totii, la fel cum religiosii stiu pe de rost slujbele, iar preotii le oficiaza. O sala de trei etaje cantand Molly Malone...cu 5 mos-craciuni plangand pe scena...cum sa descrii asa ceva? Alta a fost lectia cea mare: lectia de viatza. Oamenii astia vor trai vesnic, si culmea, nu pentru ca sunt staruri... ca nu sunt! Sunt in schimb oameni si prieteni. Aniversau 25 de ani de la moartea lui Luke Kelly si un an de la moartea lui Ronnie Drew. Si pentru fiecare din ei au scris cate o poezie, si au cantat impreuna cu filmul in care canta cel plecat! Simplu, natural, fara tristete, cu respect si dragoste, ca si cum ar fi fost acolo. Atunci am decis ca voi face orice sa ajung in spatele scenei si sa le pun marea intrebare: cum va simtiti despre moarte, cand stiti ca veti face unii pentru altii ceea ce faceti acum pentru cei doi. Mi-au raspuns: "Ma simt minunat. E parte din viata. Asta am facut totdeauna si asta vom continua sa facem". Fara mari filosofii, fara pompa. Raspunsul pe care l-ar fi dat si taranul roman. Le-am vazut fetzele ridate, l-am vazut pe Barney abia tinandu-se pe picioare, cu bastonul si genunchii tremurand, dar zambind si radiind bucurie de viata. Vor muri pe rand, si se vor sarbatori unii pe altii pana va ramane unul, apoi niciunul, dar moartea nu va schimba nimic. Aceiasi prieteni, aceeasi muzica, aceeasi energie simpla. Oameni. Traditia te ajuta sa imbatranesti frumos. Intamplare sau nu, si noi impartasim traditia asta. Sa ne prinda 80 de ani tot impreuna, dansand si bucurandu-ne! Si sa ne amintim ca orice frecusuri zilnice sunt atat de neimportante pe langa lectia de aseara! http://loredandana.bloging.ro/24195/dubliners___dont_let_death_get_in_the_way.html Azi la cursul de Research Skills am avut parte de o frumoasa portie de filosofie juridica, mai exact tehnici de argumentare. In afara ideilor clasice pe care le gasesti in anul I de facultate si/sau prin cartile ADS-ului, a aparut ceva foarte nou: o teorie, a unuia pe nume Popper, care zicea cam asa: pana acum, o teorie stiintifica se definea ca acea teorie care poate fi verificata empiric - mult prea restrictiv dupa parerea lui. Asa ca ce-ar fi daca am privi lucrurile tocmai invers: pt a se putea numi stiintifica, o teorie nu e nevoie sa poata fi verificata, daca poate macar fi INFIRMATA! De exemplu, daca poti gasi cazuri in care NU se aplica. Desi poate gresita, este validata ca parte din stiinta tocmai prin contrazicere! If you are wrong, you are right! Fascinant! Mi se pare ca un fel de formalizare a dictonului "exceptia confirma regula", pe care de altfel nu l-am inteles niciodata complet...sper ca lectura d-lui Popper ma va lumina un pic mai mult in acest sens...abia astept! Si, cu ocazia asta, voi descoperi in sfarsit si biblioteca "mare" a universitatii, ca pana acum m-am invartit numai in mica mansarda foarte specializata a institutului... Wish me luck! :-)) http://loredandana.bloging.ro/24159/despre_avantajele_faptului_de_a_nu_avea_dreptate.html Imi zicea deunazi Roxi ca ii plac povestile cu "era acolo o petrecere si m-am alaturat si a durat pana dimineata". Iata acum o postare pe gustul ei. N-am sa intru in detaliile mai plicticoase ale weekendului care tocmai a trecut, am sa ma rezum la cele doua evenimente neplanificate dar total savoroase. Mergeam pe strada, atmosfera de sarbatoare, evident, ca doar e weekend in oras turistic, si ce-mi aud urechile - o harpa - si nu oricare, ci celtica. Ma apropii, intru in vorba, tipul stia muuuulte, inclusiv versuri originale in bretona pe care numai la Alan Stivell le mai gasesti. Cand a auzit de dansat, imediat - stai ca am un jig pentru tine. Urmat de hornpipe...Cum era sa-l refuz? Si iata-ma in mijlocul pietei Spui, plina de turisti, dansand cu harpa. Ce senzatie! Si pt ca o bucurie nu vine niciodata singura, ne oprim mai pe seara total intamplator intr-un pub, care se intampla sa fie aproape de parcul unde petrecusem dupa-amiaza si care se intampla sa fie irish. Intrat ca prin minune in vorba cu o amestecatura ciudata de englezi si irlandezi, barmani tocmai iesiti din tura cu mare chef de petrecere. Din vorba in vorba, aflam ca urma sa fie muzica live incepand de pe la 9. Minunat! Si apare un tip cu fiddle, nu canta el cine stie ce, dar atmosfera excelenta. Cand aud oamenii ca ma ocup cu dansatul - nici vorba, treci pe ring. Trebuie sa marturisesc ca, beat si fumat cum era, avea omul o viteza la reeluri ca nu mai stiam unde-mi sunt picioarele! Marea satisfactie - in afara de ocazia de a "let it all out" in sfarsit - felicitarile oficiale de la niste dublin-eri autentici, care se intampla sa fie pe acolo in vacanta cu familia :-))). Sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Anne-Marie! :-) http://loredandana.bloging.ro/24118/weekend_irlandez_neplanificat.html Marele oras-port blond al unei mari din nord mi-a descoperit o latura moale...catifelata, de smerenie si dulci desfatari. Unde piratii apelor reci se incalzeau la lumina unei fete frumoase pe Strada Franghiei - Reeperbahn, din cartierul care aduna numele Sfantului Pavel cu steagul piratilor - St. Puli. Azi la luminile multicolore se incalzesc prea multi turisti, si pana si specialistele trupului s-au retras pe strazi mai ferite din calea maselor curioase si mult mai putin profitabile ca marinarii din trecut. Acolo am avut inca o lectie de adevarat libertinaj: striptease pe strada, pe scena de festival printre DJ-i si folk-isti. Asta nu vezi nici macar in Amsterdam! Iar acum despre latura "not war": St. Nikolai Memorial: ruine de biserica nenorocita la WW2, conservate ca atare cu mesajul: "englezii au bombardat aceasta bijuterie pana la starea in care o vedeti. Nu spunem ca asta e acceptabil, dar nu vom uita nazistii au inceput dezastrul, si ei sunt de vina. Iar noi NU SUNTEM EI. Indiferent din ce parte il privesti, razboiul e groaznic si nu trebuie sa se mai intample niciodata". SMERENIE e tot ce pot simti. A fost o onoare sa descopar aceasta frantura din Germania. http://loredandana.bloging.ro/23979/hamburg___make_love_not_war.html Da, se preda asa ceva la facultate. Face parte din programul de "research skills" pe care doctoranzii de aici sunt obligati sa-l urmeze. Nu stiu cat de inapoiata eram, dar, inainte sa ma confrunt cu cateva persoane care m-au cautat, nici prin cap nu-mi trecea ca identitatea mea, CV-ul meu, practic, este pagina rezultatelor de google despre numele meu. Si ca trebuie privita cu seriozitate ca atare. Si ingrijita tot ca atare. Iar modul cum te prezinti pe Internet pare a fi o parte importanta din reteta succesului unui cercetator in lumea academica. Este un skill care se pare ca trebuie invatat. Poate era deja evident pentru unii din voi, dar se pare ca pentru mine e ceva nou. Una e sa inveti despre problemele pe care le au firmele cu imaginea marcilor lor pe Internet, sa le privesti ca probleme juridice interesante etc, si alta sa te confrunti tu insati cu un profesor care-ti tine un curs despre cum esti obligat, ca parte din aranjarea carierei tale, sa pui sau sa nu pui una si alta pe Internet, sub ce forma, ce optiuni de hosting ai, si cum sa te ocupi ca informatiile relevante (gen date de contact, afiliere, cercetare, publicatii) sa fie usor accesibile la cautarea pe google. Chiar acest blog nu stiu cat de safe e. Poate ar trebui sa-i schimb setarile de securitate? Din fericire, macar atat, limba noastra rara protejeaza in cyberspace, restrangand semnificativ cercul celor care pot citi aceste randuri...hai ca-i bine sa fii roman! :-) http://loredandana.bloging.ro/23879/curs_despre_cum_sa_te_prezinti_pe_internet.html In continuarea (un pic ironica, ce-i drept) a povestii irlandeze de data trecuta, si sarind peste zilele fantastice de joi si vineri pe care o sa vi le povestesc curand (o sa vedeti probabil aparand niste postari antedatate...), as vrea acum sa va impartasesc niste revelatii care m-au lovit in Buckingham Palace si Houses of Parliament (da, m-am teleportat la Londra 2 zile). Si anume ca monarhia foloseste la ceva. Recunosc, maaaare noutate pentru mine. Dar dupa ce am inteles si vazut cu ochisorii mei exact ce face ACEASTA regina, mi-a fost clar: regina in politica foloseste exact ca marca in afaceri - daca nimeni azi nu isi mai inchipuie ca piata se castiga doar prin calitatea produselor, si investitiile gigantice in branding sunt laudate, nu hulite, totusi mai e lume care se intreaba de ce nu dam naibii monarhiile, acolo unde au ramas. Iar marca nu face nimic "productiv" asa cum nici regina nu are vreun rol "politic". Este acolo sa incarneze un arhetip si sa poarte pe umeri toata greutatea simbolului secolelor de istorie. Si asta nu e deloc stupid, cum eram tentata sa cred. Reajunsa in "patria" Tarilor de Jos, am fost surprinsa sa aflu doua diferente intre Regina Elisabeth II si Regina (autohtona) Beatrix: cea de-a doua chiar este implicata in viata politica, deci aparent mai "utila" decat a britanicilor. Paradoxal, AICI sunt republicani (si, atentie, non-extremisti, oameni linistiti ca mine si ca tine) care cred ca e o prostie, si nu dincolo. De unde rezulta pentru mine ca, da, ca sa mearga, monarhia trebuie sa fie SIMBOLICA, dar nu in sensul ala special din limba romana, de "cantitate neglijabila", ci in sens mai degraba jungian - purtatoare vie de simboluri care cristalizeaza energia unui inconstient colectiv - care nu-i de colo daca il tratezi cu profesionalism - cum se pare ca fac britanicii de minune. Hai c-am luat-o razna...Sa explic totusi care-i legatura cu irlandezii - simplu. Nu mi-e rusine ca mi-a placut ce-am vazut la Londra. Ma simt in afara ambelor povesti, in afara conflictului, si aici nu o sa mi-o ierte multa lume poate. Esential e insa ca, din afara dar de aproape, le privesc pe ambele si cu mare drag. De asta cred ca mi-a placut sa aflu cum se intalnesc republicanii cu "restul lumii" in Parlament. Well, daca vrei sa stai in Camera Comunelor, trebuie sa depui juramant de loialitate fata de Regina. Ceea ce republicanii desigur nu fac... deci nu pot participa la dezbateri si nici vota legile. TOTUSI candideaza pentru functiile de parlamentari si SUNT parlamentari, dar care indeplinesc doar functia de REPREZENTARE, nu si de legiferare. Voi ce credeti - ca eu nu ma pot decide: (1) toleranta si diversitate politica impresionanta (pentru ca sunt in parlament desi au scopuri contrare constitutiei), sau (2) limitare inadmisibila a drepturilor cetatenesti (pentru ca discrimineaza in functie de opiniile politice pana la punctul la care electorii acestor parlamentari NU participa la procesul legislativ prin intermediul nimanui)? Sa inceapa dezbaterea! :-) http://loredandana.bloging.ro/23870/monarhie___monarhii.html In sfarsit la Mulligan’s ! Dupa ce de doua zile incoace tot gasesc altceva mai bun de facut, aseara am ajuns in sfarsit la se pare singurul Irish Pub din Amsterdam unde se canta live, si o data pe luna se si danseaza !:-) Din fericire (adica evident dupa atenta premeditare si « homework ») am nimerit chiar seara de dans, cu grupul McSweetny. Cred ca e genul de grup unde i-ar placea lui Konrad – set-uri traditionale in 8, fara griji de tehnica, pentru pura distractie. Uitandu-ma, am constatat ca nu-mi era chiar asa nefamiliar cum ma temusem – pana la unrma in Forrest Banan am cam invatat majoritatea elementelor de baza – si cred ca daca imi scriu astia (nu au vrut sa ne dea date de contact, ci ni le-au cerut pe ale noastre) si imi spun ca pot sa join in, nu o sa fie probleme. Mai ales ca e mereu in leading couple un tip care striga ce urmeaza, deci nu prea ai cum sa gresesti decat daca nu te prinzi ce inseamna « sides house !» sau « gent’s chain ! », ceea ce din fericire nu e cazul. Iar dupa ce au inceput sa se cam duca oamenii pe acasa, am ramas doar cativa cu muzicienii si m-am dat si eu un pic in spectacol pe un mic soft reel si slip jig – iar muzica, credeti-ma suuuuper. Un fel de session cu vreo 2 tipi din USA, un tip si o tipa din Franta si restul olandezi. Tot ce trebuie : chitara, 2 flaute, 2 acordeoane, vioara, mandolina ! In schimb, totul instrumental. Nimic voce ! Ma intreb daca ar fi receptivi. Iar barmanul – geenial. Marutz, tie mai ales ti-ar placea sa-l cunosti. Lingvinst, se specializeaza in documentarea gramaticii gaelic si in studiul manuscriselor ! M-a invatat un cantecel de leagan si mi-a spus ca ortografia are sens daca intelegi diferente intre sunetele unice ale limbii si cum sunt ele reprezentate in scris prin adaugarea unor consoane mute. Ah, ce-as vrea sa veniti si voi !! http://loredandana.bloging.ro/23731/mulligans___aviz_non_irish_ilor_nu_va_speriati_daca_nu_intele.html Zi ff incarcata – tur complet al monumentelor care-mi ramasesera de ieri. 1. Beurs van Berlage (vechea bursa de marfuri) – cladirea asta m-a fascinat intotdeauna – si cand in sfarsit am intrat, m-am simtit ca intr-o biserica, doar ca destinata comertului ! FFF tare ! 2. Der Waag – alta cladire care m-a fascinat de cand am ajuns prima oara in Nieuwmarkt (o piatzeta foarte aproape de scoala). Fost turn de aparare incepand de pe la 1200, trecut printr-o multime de utilizari, actualmente birou al unei asociatii, si deci inchis pentru public pe parcursul anului – mare bafta deci ca am prins Ziua Monumentelor Deschise ! Detaliu socant : la un moment dat in istorie, intr-o aula a cladirii se tineau lectii de anatomie, cu disectii (cateva tablouri pe pereti aminteau de asta). In jurul peretilor, texte moralizatoare : « sa nu faceti rele, ca o sa ajungeti pe aceasta masa » si « cei ce au facut rau in viatza, sunt folositori in moarte ». Da, se pare ca pe atunci « obiectele » disectiilor erau cadavre de criminali...si asta avea un rol important in educatie :-). 3. Teatrul de marionete – nici nu stiam ca exista inainte sa-l vad in brosura Zilei Deschise. Mini-reprezentatie Mozart, explicatii despre cum functioneaza papusile, atmosfera « feels like home ». Cu siguranta vreau sa revin pentru un concert adevarat - tenteaza pe cineva? 4. Oude Kerk – biserica din cartierul rosu ! Si ea convertita de la catolicism la protestantism, o splendoare gotica in exterior, iar in interior semnele contemporane ale convertirii la ...laicitate –machete de corabii suspendate si expozitie de fotografie din lumea a 3-a ! Se pare ca e ceva tipic pt bisericile din Olanda sa abandoneze utilizarea religioasa. 5. Muzeul Bibliei – capodopera de ecumenism, as zice ! Una din cele mai placute surprize ! Daca vrei sa vezi cum se pot aborda subiecte religioase cu detasare, eleganta, egalitate si obiectivitate, acolo e locul ! Exemplu : Ierusalimul vazut de cele 3 mari religii monoteiste – comparatie de extrase din texte sacre iudaice, crestine si islamice, macheta a templului si prezentare video in care reprezentanti ai fiecarei religii isi spun parerea despre Ierusalim – colaj perfect contradictoriu, echilibrat si neutru ! Alte puncte de atractie : expozitie de MIROSURI – esentze mentionate in biblie (gen tamaie, aloe, cedru etc – da, da, citeai povestea, bagai nasul si miroseai !). In fine, gradina interioara cu sculpturi moderne pe teme spiritualizante. Nimic din ce te-ai astepta intr-un muzeu aparent traditionalist, nu ? 6. Arhivele orasului – nimic de spus decat ca aratau chiar frumos catacombele, cu decoratiile lor de mozaic pe pereti. In rest n-am inteles mare lucru, ca se pare ca n-au gasit de cuviinta sa puna traduceri pt turisti... 7. Casa familiei Van Loon – una din cele mai bogate familii din epoca de aur ( sfarsitul 1600 si mai tarziu). Un batranel iti explica intr-un clip TV cum s-au gandit ei sa transforme casa in muzeu, ca « peste 50 de ani oamenii o sa fie interesati de cum traiau strabuncii mei, si nu o sa mai fie multe case pastrate in starea initiala... ». Ca sa vedeti de ce nu puteau dormi noaptea : strangeau fonduri sa restaureze acum si grajdurile si sa le deschida spre vizitare !! Totul incheiat cu o frumoasa petrecere de jazz pe o braca pe canal ! Ma plimbam linistita dupa ziua de muzee, cand deodata aud muzica, ma apropii, vad barcile stranse langa un pod, ma asez pe mal, aplaud, ma relaxez, cand deodata lumea din barca imi face semn « Hai, hai, sari in barca, e petrecere deschisa, lansam un album, toata lumea e bine venita ! ». Si cum tare mi-era dor de oameni, am acceptat, si chiar a fost o seara neasteptat de frumoasa : muzica, vin, veselie, canale frumos luminate... Incepe sa arate a ce trebuie sejurul asta ! Da, da ! :-)) http://loredandana.bloging.ro/23672/open_monument_day_2.html